Metode de comunicare orală utilizate în ciclul primar


Autor: înv. Donici Mihaela Cristina
Şcoala Gimnazială Nr.1 – Matca

  • Conversaţia – este cea mai importantă şi cea mai des întrebuinţată metodă şi presupune un dialog între cadru didactic şi elev.

– tipuri de conversaţii: euristică, de sistematizare a cunoştinţelor, conversaţia de clarificare şi aprofundare, conversaţia de verificare sau de control a performanţelor învăţării.

– cerinţe pentru întrebări şi răspunsuri: clare, precise, concise, să vizeze obiectivele urmărite, să nu solicite doar memoria, ci şi gândirea.

Exemplu:     Obiectul: Limba şi literatura română / Clasa: a IV-a

Poate fi propusă o conversaţie pe tema ,,Cuvinte care au mai multe sensuri”. Copiii răspund la întrebările ce vizează acest subiect, formulate de învăţător sau de ei înşişi (Cum se scriu aceste cuvinte?, Câte sensuri poate avea un astfel de cuvânt? Există un număr fix de sensuri? Sunt înrudite între ele aceste sensuri? etc.).

  • Dezbaterea sau discuţia – implică schimbul reciproc, organizat, de observaţii, de informaţii, opinii şi atitudini. Reuşita acestei metode este condiţionată de temeinicia cunoştinţelor acumulate anterior, de cooperarea dintre participanţi, de capacitatea lor de a se adapta la partenerul de dialog, de climatul socio-afectiv al colectivului.

Exemplu:     Obiectul: Literatură pentru copii / Clasa: a III-a

Se propune pentru dezbatere următorul fapt: Elevii din clasa a III-a au avut de formulat enunţuri cu cuvântul ,,lamă”. Andrei a scris ,, Tata a cumpărat o lamă pentru aparatul de ras.”,  iar Cosmin  ,,La această Grădină Zoologică va fi adusă o lamă.”.

Care dintre cei doi copii a formulat enunţul corect?
Au greşit amândoi?
Ambii au rezolvat corect tema de lucru?

  • Problematizarea are interferenţe cu conversaţia, întrebările individuale sau frontale care se adresează gândirii, raţionamentului, nasc situaţii conflictuale. Generarea acestor situaţii-problemă trebuie produsă astfel încât întrebările să apară în mintea elevului fără ca acestea să fie puse de către învăţător. Constă în crearea unor dificultăţi practice sau teoretice, a căror rezolvare să fie  rezultatul activităţii proprii de cercetare efectuate de subiect. Reprezintă una dintre cele mai utile metode, prin potenţialul ei euristic şi activizator.

Problematizarea este o metodă de tip euristic, folosită cu succes în procesul de predare-învăţare, cu scopul de a declanşa activitatea independentă a copilului, gândirea şi efortul personal al acestuia. (fragment)